Nexus

Romanul Nexus (1959) dezvaluie portretul unui scriitor format, care, dupa chinuitoare indoieli si o multime de carti scrise in minte, reuseste in sfarsit sa-si puna ideile pe hartie. Faptul acesta insa pare sa atraga dupa sine o ruptura cu lumea atat de familiara din primele doua volume: minunatele povesti ale prietenilor autorului, paginile de analiza literara si sociala exista in continuare, sunt la fel de pline de spirit si umor, insa in ele se simte o umbra de cinism si de tristete. Nexus este, paradoxal, volumul de ramas-bun al unui romancier aflat inca la inceputul drumului, volumul care ii ofera lui Miller confirmarea destinului sau de scriitor, nelasandu-i astfel nici o alta optiune decat sa continue sa scrie, confruntat in permanenta cu izolarea si responsabilitatea actului de creatie.