Nobel. Fara ideal. Vol.2

La nivel filozofic, romanul pune in discutie criza culturii de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Ros de scepticism, incapabil de a-si canaliza energia spre un tel anume, protagonistul principal devine exponentul unei atitudini estetice in sine (isi contempla propriile stari si trairi psihice), fara nici o finalitate practica. Prin intermediul sau, Sienkiewicz realizeaza un convingator portret al decadentului in literatura polona, dezvaluind degenerarea simtului patriotic al nobilimii poloneze, anacronismul unor forme de viata si nevoia de reimprospatare a resurselor culturale. Sinuciderea personajului este semnificativa in acest sens.

„... acordarea acestui premiu de catre Academie il celebreaza nu doar pe autor, dar si poporul al carui fiu este, si lasa marturie ca natiunea aceea are o parte a ei in patrimoniul universal, ca eforturile ei sunt rodnice si ca se cuvine sa supravietuiasca pentru binefacerile aduse umanitatii.“- Henryk Sienkiewicz, Discursul de la Stockholm, 1905

L