O bucata de zi in mijlocul noptii

Daca poezia e o developare a unor stari, amintiri, proiectii, jocuri, dorinte, inchipuiri, sentimente, atunci Violeta Savu lucreaza, fara manusi, cu acizii unui laborator de stabilizare a imaginilor ce decurg din ele. Doar ca lumea pe care ea vrea s-o (sur)prinda e intr-o miscare ce deruteaza si nu traseaza contururi tari, fiindca e plina de interactiuni, tangente, de iesiri si veniri.Dragostea e activul de fond al poeziilor din carte, ce pune universul, interior, dar si pe cel din afara lui, intr-o dinamica din care autoarea ne ofera secvente pe care mai mult le intuim, le dibuim si pe care le continuam, cu propria imaginatie, plecand de la semnalele si ipotezele oferite. E o lirica participativa cea a Violetei, in care cititorul e invitat sa puna de la el, sa schimbe, sa o coteasca intr-o directie ori in alta, sa se intoarca impotriva, sa nege. Contextul ce tine la foc mic, dar viu, dragostea, are mai multi vectori, intre care boala, frica, absenta, credinta, moartea. Atunci cand converg, acidul arde varfurile degetelor.