O cana de noviciok la batranete

Pe principiul confesiunii ca denunt de sine (si de lume) se bizuie poezia Lenei Chilari, a carei bunica adevarata nu e cea evocata cu pietate si candoare, ci Angela Marinescu. De-acolo i se trage confesiunea scrisa cu smirghel si rulajul de traume expus mai degraba provocator decat compasional. O scriitura „rea”, neiertatoare si vag masochista practica si Lena, dar numai pentru a putea ascunde reversul de inocenta strivita si de empatie dureroasa. Fireste ca pe acest fond scrisul nu e „un deliciu”, ci mai curand o trauma el insusi, unghii infipte in suflet. Cand tandretea vine intotdeauna dupa violenta („ce draguta esti cand esti vanata si plansa”) si intr-o lume in care „fiecare duce o cocoasa si un viol in spate”), poezia nu poate fi decat denunt. Dar un denunt care tine locul compasiunii, caci nu e Lena fata care sa dea cuiva o cana de noviciok la batranete. Al. CistelecanLena Chilari s-a nascut in 1995 in satul Pepeni, raionul Singerei, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere din Cluj. A publicat in revistele Steaua, Echinox si pe platformele literare „O mie de semne”, „Fabrica de poezie”, „Noise Poetry”.