O frunza

O poveste de toamna. O istorisire despre destinul pe care ti-l poti croi singur, prin alegerea pe care o faci, oricat de mic, fragil si neinsemnat pari a fi.O alegorie despre moarte, din care invatam sa valorificam timpul trecerii noastre prin lume, sa ne dam un sens existentei.O pledoarie a vietii in culori calde. O motivatie pentru curajul de a alege sa nu traiesti cu frica de necunoscut, pentru a face din acesta un adjuvant in explorareaa tot ceea ce pana atunci parea intangibil.O frunza se hotaraste sa porneasca pe drumul pe care o invita vantul odata cu sosirea toamnei. Din copacul in care era ea putea vedea zilnic peisajul urban proxim: o statie de tramvai, linii de tramvai, oamenii care urcau si coborau, trecatorii, muncitorii si strada pana la curba. Dar alegerea pe care o face o poarta pe traseul pe care il vedea zilnic, pana dincolo de locurile cunoscute. Acum, rupta de radacina originala a vietii ei – copacul – isi extrage caldura din noile experiente pe care le traieste, pe care le simte mai puternic decat energia soarelui. Se intalneste cu un Copil. Joaca, dragostea si caldura mainilor lui o umplu si pe ea de atat de multa viata, incat reuseste sa treaca peste iarna. Purtata in continuare de vant, ea va deveni sursa de caldura pentru o noua fiinta.Zborul, calatoria frunzei ar fi putut fi un traseu spre moarte. Dar ele se dovedesc a fi un drum al vietii: aducator de viata, datator de viata, generator de viata.