O mie noua sute optzeci si patru

Cea mai cunoscuta viziune distopica a lumii viitorului, romanul (scris in 1949) este tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare a fi fost abolita. Epurarile si evaporarile au devenit un lucru firesc, trecutul este rescris mereu spre a corespunde prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba“, o limba mecanicista care completeaza imaginea de lume ordonata stiintific. In imperiul fricii absolute si sub ochii necrutatori ai Fratelui cel Mare, libertatea individuala a fost pe vecie eradicata.