O moarte foarte usoara

In acelasi timp confesiune, jurnal intim curajos si reflectie profunda asupra conditiei umane si feminine, O moarte foarte usoara, pe care Sartre o considera cea mai buna scriere a lui Simone de Beauvoir, consemneaza minutios declinul brusc si neasteptat al mamei autoarei, al carei portret cu lumini si umbre devine o efigie a demnitatii pe drumul catre deznodamantul inexorabil. Metafizica si mundana, tandra si necrutatoare, revoltata si impacata, privirea fiicei descopera in sfarsit, in clipa despartirii, fiinta complexa a mamei.Internata cu o fractura de col femural, mama lui Simone de Beauvoir primeste, dupa acest prim diagnostic, vag ingrijorator, altul, implacabil, care o condamna la agonie. Cu o precizie chirurgicala care nu exclude o imensa sensibilitate, fiica descrie declinul si neputinta mamei, meandrele reactiilor acesteia in fata bolii, pendularea intre curaj si teroare, demnitatea pastrata in ciuda suferintei. Dar si solidaritatea dintre autoare si sora ei, devotamentul, tandretea si compasiunea fata de mama pe care abia acum o descopera in intreaga ei vulnerabilitate.Acesta este, de fapt, si un moment de reflectie si de reconsiderare a relatiei conflictuale cu mama, careia Simone de Beauvoir ii reprosase constant moralitatea burgheza si religiozitatea, in timp ce ea, la randul ei, era blamata de mama pentru libertinaj si ateism, defecte care ii diminuau incontestabila valoare intelectuala. In aceste clipe in care sunt permanent alaturi, intre ele survine o intelegere profunda, iar armistitiul lor lasa loc pacii depline.SIMONE DE BEAUVOIR s-a nascut la Paris pe 9 ianuarie 1908. Dupa ce a obtinut licenta si a devenit, la numai 21 de ani, professeur agrege in filozofie (1929), a predat, pana in 1943, la Marsilia, Rouen si Paris. La sfarsitul facultatii l-a cunoscut pe Jean-Paul Sartre. Relatia mitica dintre ei a durat o viata; Simone a fost, in cuvintele lui Sartre, iubirea lui „necesara“, in contrast cu iubirile „contingente“ traite de amandoi. Volumul Quand prime le spirituel, terminat inaintea razboiului, apare abia in 1979, astfel ca adevaratul ei debut literar este romanul L’invitee (1943). Urmeaza Le sang des autres (1945), Tous les hommes sont mortels (1946), Les mandarins, care i-a adus Premiul Goncourt in 1954, Les belles images (1966) si Femeia sfasiata (La femme rompue, 1968; Humanitas Fiction, 2014). Pe langa celebrul Al doilea sex (Le deuxieme sexe, 1949; Humanitas, 2022 ) devenit lucrare de referinta pentru miscarea feminista mondiala, opera teoretica a lui Simone de Beauvoir, apartinand curentului existentialist, contine numeroase eseuri filozofice sau polemice – de exemplu, Privilege (1955), reeditat sub titlul primului articol, Faut-il bruler Sade?, si La vieillesse (1970).