Oameni din Dublin

Prefata: Dana Craciun Traducere si note: Radu Paraschivescu „Literatura de azi este de neconceput fara Joyce, asa cum nu ne-am putea imagina fizica fara Einstein“ (Hugh KENNER) Din Drumcondra la Canal Bridge si de pe Henry Street in Temple Bar, ploaia si soarele spala obrajii ridati ai Dublinului. Oamenii de aici traiesc in ritmul propriilor obsesii, spaime si nazuinte. Unul vrea sa-si regaseasca iubirea exilata intr-un pliu al memoriei, altul se viseaza pilot de raliu. Unul simte iminenta sfarsitului, altul cere urmatorul pahar. Sunt oameni obisnuiti, prinsi dezordonat in insectarul vietii. Portretul Dublinului se compune din bucuriile, deznadejdile, renuntarile si elanurile celor care-l populeaza: reverendul Flynn ramas amintire in mintea unui copil, necunoscutul care vorbeste ciudat, fata care nu stie sa scape de acasa, tinerii burlaci Corley si Lenehan, locatarii din Pensiunea Mooney, ratatul Farrington, Gabriel Conroy si, in final, ninsoarea „peste toti cei vii si cei morti“. JAMES AUGUSTINE ALOYSIUS JOYCE s-a nascut la Dublin pe 2 februarie 1882. Educat in scoli iezuite, apoi studiind la University College din Dublin, James este interesat de literatura si de limbile straine. In 1902 pleaca la Paris ca sa studieze medicina, dar, dupa un an de privatiuni, se intoarce acasa, unde mama lui e pe moarte. In 1904 pleaca din nou pe continent, impreuna cu Nora Barnacle, care i-a stat alaturi toata viata si i-a daruit o fiica si un fiu. Din 1905 pana in 1915 locuieste la Trieste. In 1907 publica volumul de poezie Chamber Music, iar in 1914, dupa aproape zece ani de lupta cu editorii, care considerau textele prea indraznete, daca nu chiar imorale, volumul de povestiri Oameni din Dublin (Dubliners), primit cu entuziasm de Ezra Pound. Acesta va deveni marele sau prieten, care il va sprijini constant. In 1915, din cauza intrarii Italiei in Primul Razboi Mondial, Joyce pleaca din Trieste si se stabileste la Zürich, unde ramane pana in 1919, iar in 1920 se muta la Paris. In aceasta perioada apar, in 1916, romanul Portret al artistului la tinerete (A Portrait of the Artist as a Young Man), dupa ce fusese publicat in foileton in revista The Egoist, si in 1918 piesa Exiles. Din cauza vederii tot mai slabe, Joyce face eforturi titanice sa scrie. In 1922, chiar de ziua lui, vede lumina tiparului monumentalul Ulise (Ulysses), salutat la aparitie ca o opera de geniu de T. S. Eliot si Hemingway. In 1923 incepe sa lucreze la Finnegan's Wake, care va fi publicat in 1939. In 1931 se casatoreste cu Nora Barnacle. La inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial scriitorul se refugiaza la Zürich, unde moare pe 13 ianuarie 1941, lasand in urma o opera definitorie pentru literatura moderna.