Odiseu si Penelopa

Teatrul si imagistica sa constituie un gen privilegiat care are posibilitatea sa reprezinte nelinistea acelui labirint de ingeri, demoni si minuni, care nu este altceva decat salasul dorintelor noastre.“

„Din cate pot sa-mi aduc aminte, primul meu contact cu teatrul s-a petrecut la Cochabamba, Bolivia, cand trebuie sa fi avut varsta de sapte sau opt ani. Bunicii si mama mea m-au dus la Teatrul Acha, intr-o loja, si, dintr-odata, luminile s-au stins, s-a ridicat cortina si, pe scena, niste personaje in carne si oase au inceput sa traiasca o poveste. Iar cele care incarnau intamplarile acelea ce se innodau si se deznodau pe masura ce se petreceau nu erau marionete, nici desene animate, nici imagini starnite de cuvintele vreunei carti, ci fiinte omenesti. Le zaream si le auzeam fascinat, cu toate ca nu pricepeam mare lucru din ce spuneau. Deodata, unul dintre domni a ridicat glasul si i-a dat o palma unei doamne. Am izbucnit in plans, iar mama a trebuit sa ma scoata din sala.“