Oglinda din oglinda

Oglinda din oglindaO COLECTIE DE TREIZECI DE POVESTIRI SUPRAREALISTE ASEMANATOARE UNOR PIESE DE TEATRU ABSURDProza lui Ende este o experienta de lectura unica – seamana cu imersiunea intr-o realitate augmentata, populata de fiinte angelice si demonice, in care esti invitat sa accesezi si sa pui cap la cap senzatii si imagini. In fiecare poveste exista o usa, iar dincolo de ea este o lume nevazuta care sperie, dar care devine irezistibila si inevitabila – iar cand aceasta usa se deschide, incepe jocul cautarii sinelui si al reflectarii lui, ca si cum te-ai vedea intr-o oglinda din oglinda labirintica.Din acest joc, cititorul se intoarce la realitate un pic ravasit, pentru ca tocmai si-a recunoscut chipul: uneori schimonosit de frica, vulnerabil si labil, alteori capabil de atrocitati, funest, malefic. Michael Ende (12 nov. 1929 - 28 aug. 1995), devenit celebru mai ales prin romanele sale pentru copii, a fost, de asemenea, actor, critic de film (la radiodifuziunea bavareza) si autor dramatic. Este fiul artistului plastic Edgar Ende, cu care a avut o relatie tensionata, marcata de scurte momente de reconciliere. Una dintre cartile lui, Der Spiegel im Spiegel. Ein labyrinth, un volum de povestiri suprarealiste, este ilustrata cu optsprezece dintre litografiile tatalui sau. Intentionand sa devina actor, Ende a studiat teoria interpretarii clasice si moderne si a audiat cursuri de regie. La incheierea studiilor, a fost repartizat la un teatru de provincie. Desi nu a avut aparitii remarcabile pe scena, actoria a fost benefica pentru cariera sa literara.Dupa ce fusese respins de mai multe edituri, primul roman al lui Ende, Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva, apare, in 1960, la editura Thienemann din Stuttgart, urmat, in 1962, de cea de-a doua parte a cartii, Jim Nasturel si cei 13 salbatici. Ideile si tematica celor doua carti contrasteaza cu ideologia rasista a evolutiei, promovata in Germania celui de-al Treilea Reich, in care a copilarit Ende.Din 1970, Ende s-a stabilit la Roma impreuna cu sotia sa, Ingeborg Hoffmann. In 1973 ii este publicat, in Germania, romanul Momo, la care lucrase timp de sase ani; acesta va fi tradus in peste 30 de limbi.