Orasul sufletelor pierdute

Simon se ridica in picioare si se uita tamp la usa de la intrare a casei sale. Nu cunoscuse niciodata o alta casa. Acesta era locul in care parintii lui 11 adusesera cand se nascuse. Crescuse intre zidurile casei din sirul de alte asemenea din Brooklyn. Se jucase pe strada, la umbra copacilor stufosi, vara, si improvizase sanii din capacele containerelor de gunoi, iarna. in casa aceasta, familia lui tinuse shivah-ul dupa ce tatal lui murise. Aici o sarutase pe Clary pentru prima oara. Nu-si imaginase vreodata o zi in care usa casei avea sa fie inchisa pentru el. Ultima oara cand o vazuse pe mama lui, ea il numise monstru si se rugase de el sa plece. El o facuse sa uite ca era vampir, folosind iluzia magica, fara sa stie, insa, cat timp avea sa dureze iluzia. in timp ce statea in aerul rece al toamnei, uitandu-se fix inainte, Intelese ca nu durase destul. Usa era acoperita cu semne — stele ale lui David mazgalite cu vopsea, forma scrijelita a simbolului Chai, viata. Amulete erau legate dc clanta si de ciocanel. O hamsa, Mana Domnului, acoperea vizorul.Amortit, intinse mana spre pergamentul mezuzah, lipit pe partea drcapta a catului. Vazu fumul ridicandu-se din locul unde mana lui atinsese obiectul sfant, dar nu simti nimic. Nici o durere. Numai un cumplit gol alb, adunandu-se incetintr-o furie rece.Dadu un picior in usa si auzi ecoul rasunand in casa.