Patologiile puterii

Patologiile puterii. Gandurile unui covalescent Aceasta carte face parte din colectia FilosoFii Agora. Vorbim adesea despre mania grandorii sau betia puterii ca si cum acest fenomen ar fi rezervat doar celor mai puternici. In realitate, avem de-a face cu cel mai raspandit lucru din lume: exista si patologii ale micii puteri, dar si ale neputintei sau resentimentului. Tiranii insisi sunt niste oameni obisnuiti, atata numai ca cele mai respingatoare laturi ale lor sunt scoase la iveala de mecanismele puterii. Odata cu intoarcerea razboaielor si tiraniilor, traim in vremuri in care patologiile puterii au explodat. Chiar si in democratiile noastre de tip occidental, liderii care si-au pierdut simtul realitatii si furtunile de furie populara sunt gata sa provoace pagube ireparabile: la capatul demagogiei se afla tirania, iar populismul duce la autoritarism. Traducere din limba franceza de Irinel Antoniu. Fragment din cartea "Patologiile puterii" de Theodor Paleologu: "Astfel, povestea incertei intalniri intre Solon si Cresus ridica mai multe probleme esentiale: detasarea fata de putere de care da dovada legislatorul atenian, curajul de a spune adevarul in fata celor puternici, izolarea acestora si, ca rezultat, pierderea simtului realitatii, impactul diferentelor de cultura si de regim politic. Imi propun sa dezvolt fiecare dintre aceste subiecte, adaugand elemente furnizate de peste 2 500 de ani de experienta istorica. Sa incepem cu diferenta dintre tipurile de putere. Pana acum am vorbit mai ales despre puterea politica, facand din cand in cand trimiteri la puterea economica si administrativa. Pentru a vedea lucrurile mai limpede, va propun sa luam in considerare trei ingrediente fundamentale ale puterii: decizia, bogatia si reprezentarea. Diferitele tipuri de putere pot fi clasificate in functie de preeminenta unuia sau altuia dintre aceste elemente. Puterea unui judecator tine mai ales de deciziile pe care le ia; puterea unui director de companie, mai ales de bogatiile de care dispune; puterea unui preot, mai ales de faptul ca reprezinta o Biserica. De cele mai multe ori, aceste ingrediente se amesteca, deoarece judecatorul reprezinta justitia, directorul de companie ia decizii si isi reprezinta firma, iar preotul ia decizii privitoare la enoriasii sai. Dar e important sa distingem aceste componente si sa ne intrebam daca exista o ierarhie intre ele. Timp de trei ani am fost ambasador. Luam in fiecare zi decizii privitoare la bucataria interna a ambasadei, dar niciuna care ar fi avut vreun impact asupra relatiilor internationale. De asemenea, dispuneam de modul in care se folosea bugetul ambasadei, dar intotdeauna in limitele trasate de minister. Ceea ce-i da greutate unui ambasador nu sunt nici deciziile pe care le ia, nici bugetul de care dispune, ci faptul ca este investit cu o putere de reprezentare. Ca intelectual public, am si o putere de reprezentare in societatea romaneasca. Evident, este vorba totusi de un alt tip de reprezentare. In primul caz reprezentam un stat, iar in al doilea, sarcina mea este sa reprezint valori si idei, ceea ce nu sunt sigur ca reusesc de fiecare data."