Perahim

Perahim este romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu, despre care cunoscutul filosof, dramaturg și critic literar francez Gabriel Marcel credea că e tot ceea ce prolificul romancier al exilului parizian „a scris mai frumos și mai valoros, cel puțin egal cu Ora 25”, propunându-i autorului ecranizarea acestuia cu un actor de nivelul lui Jean Gabin. Tradus după ediția în limba franceză revizuită de Gheorghiu - lăsând la o parte manuscrisele-atelier -, romanul apare, de această dată, în forma finală, dorită de scriitor. Capodoperă a literaturii universale, Perahim abordează, în decorul unui București mai puțin cunoscut, teme cumva atipice în opera celebrului autor român - moartea, destinul, dragostea -, care, astfel, căpătă cu totul alte valențe decât cele cu care cititorul era obișnuit... Ne putem elibera de destin? Perahim crede asta. El, care se reîntoarce din infern și care a avut parte de zece ani de muncă silnică, la ocnă, zece ani în care a fost zdrobit. Comisarul Catran, ce cunoaște bine locul în care s-a aflat gangsterul, este stupefiat. Nimeni, până atunci, nu scăpase viu de acolo. Totuși, Perahim e în fața lui, slab, neclintit, mereu tânăr. Vrea să își reia locul în societate, să ia viața de la capăt, să-și renege trecutul. Nu dorește mare lucru. Pur și simplu, ca poliția să-l lase în pace. Va lucra și-și va îngriji mama.

Traducere din limba franceză de Gheorghiță Ciocioi.