Pif..Puf..Puf

O frumoasa colectie de povestiri marca Cezar Petrescu. Printre ele se remarca Pif... Paf... Puf..., o povestire foarte dragalasa care povesteste prietenia dintre un baiat, o paiata si un... catel. Evident ca toata tarasenia este mai mult un monolog intre baiat si prietenii sai necuvantatori. Calatoria acestuia la bunici, la tara, se transforma intr-un sir de aventuri si intamplari cu talc. Si toate aceste aventuri sunt acompaniate de cele doua personaje, prieteni de nedespartit ai lui Pif. Printre lecturile placute din acest volum il regasiti pe catelusul 415 - un motiv de compasiune si iubire pentru prietenii necuvantatori, gasiti si Barabumbosaurul (nu stiti ce este un Barabumbosaur?) infrigurat si amenintator dar atat de... nereal, sau aflati despre Asaltul de la Grivita... O lectura mai mult decat placuta. Au fost odata trei prieteni Pif era baiatul. / Paf era paiata. / Puf era catelul. Si tustrei erau prieteni la catarama. Iar minte? Minte aveau tustrei sa mai imprumute si la altii. Nimeni, insa, n-ar putea sa spuna care din trei e mai destept decat celalalt. Nici ei nu se pun de pricina cand e vorba sa se stie care e mai destept. Cateodata, capetenia jocului o ia Pif. Atunci Puf si Paf merg dupa el si asculta poruncile. Alta data o ia Puf inainte. Atunci baiatul si paiata se supun catelului. Pe urma, hop! iata-l si pe Paf ca vine cu ideile lui! Ideile lui Paf sunt intotdeauna nastrusnice. E o paiata mucalita si plina de haz, cum nu mai are pereche. Aceasta o ghicesti indata ce te-ai uitat intaia oara la Paf.