Poezii

Vasile Alecsandri a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Romane, creator al teatrului romanesc si al literaturii dramatice In Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul secolului XIX. In 1854 - apare sub conducerea sa Romania literara. In 1863 ia nastere la lasi societatea Junimea, al carui membru onorific a fost pana la sfarsitul Jietii. In anul 1867 este ales membru al Societatii literare romane, devenita Academia Romana. In evolutia artistica a lui Alecsandri se pot distinge cel putin trei momente, trei varste aflate In deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trecea societatea romaneasca a acelor timpuri. Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si Iacrimioare) dar si al unei necrutatoare critici a ridicolului social In piesa lorgu de la Sadagura sau In ciclul "Chiritelor': Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romane din perioada pasopfista, are In literatura lui Alecsandri cea mai Inalta masura In Balta aiba si In Desteptarea Romaniei. O a doua etapa, asa-zisa de limpezire, de obiectivare a viziunii si a mijloacelor artistice, se poate observa Incepand cu prozele calatoriei In Africa si terminand cu expresia artistica matura din pastel uri si din unele legende. Cea de-a treia etapa II face sa revina spre teatru, cu o viziune In general romantica, viziune filtrata Insa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a Intelegerii care II apropie de clasicism. Alecsandri a dat forma concreta unei tendinte care preexista In poezia romaneasca. EI va fi urmat de majoritatea poetilor sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetica: Alexandru Macedonski, George Cosbuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu.