Prima dragoste e totdeauna ultima

- lubim o singură dată în viață: prima oară. Celelalte iubiri vor veni ca o completare a celei dintâi. Tot pe prima ta dragoste o vei căuta şi-n celelalte iubiri, pe care le vei mai întâlni sau pe care ți le vei imagina. O vei visa mereu, vei fi condamnat să dai întruna de ea, chiar dacă ți se va părea că ai găsit o altă făptură pe care s-o iubeşti la fel de mult sau - ademeniri, amăgiri, năzăriri! - şi mai mult. Dacă acel sentiment dintâi a fost unul adevărat, nu-ți mai revii niciodată. - Predestinul? - Se poate spune și așa. Ti se întâmplă să faci cunoștință cu o persoană pe care îți dai - paradoxal - seama că ai iubit-o cu mult mai inainte de a o ști, că ai aşteptat-o toată viața, că ţi s-a arătat în vise anterioare clipei când vi s-au intersectat destinele, fără să realizezi prea bine, de fapt, că ai zărit în privirile, în zâmbetele, în şoaptele acesteia doar fragmente, urme, scânteieri din tot ce înseamnă pentru tine ea, prima şi unica ta iubire. - De ce? -Pentru că prima dragoste e de la Dumnezeu, e darul pe care Cel de Sus ți-l face o dată în viață, o singură oară şi pentru totdeauna, pe când celelalte iubiri, care te vor găsi sau pe care le vei gasi, vor veni de la tine, de la ceilalți...