Primordialismul Etnic

Lucrarea analizează pe larg fenomenul etnic, pornind de la originea etniilor, explicarea mecanismelor de etnogeneză și efectele endogamiei, dezvăluind rolul tribalității în definirea identitară a grupurilor, descifrând dedesubturile psihosociale și instinctuale ale xenofobiei și ale conflictelor intergrupale. Viziunea pe care o prezint este una primordialistă. În acord cu această viziune, etnia este un fenomen evolutiv, este un rezultat firesc al proceselor sociobiologice prin care au trecut comunitățile umane de-a lungul mileniilor, dar și în ultimele secole. De aici provine și titlul volumului – Primordialismul etnic –, un titlu care transmite ideea că atașamentele noastre față de grupul natal, pasiunea cu care ne definim identitar, ardoarea cu care apărăm simbolurile etnice sau naționale, furia pe care o manifestăm față de străini – ele toate sunt stări și trăsături izvorâte din niște adâncuri psihologice originare, arhaice, adică primordiale, ale naturii umane. Iar etnia – conform paradigmei primordialiste – definește o populație de oameni înrudiți între ei nu doar simbolic, ci și prin ascendența comună, prin faptul că, împreună, sunt purtători ai unor gene care îi diferențiază colectiv de alte etnii. În această lucrare am argumentat teza că tribul și etnia sunt, ambele, o extensie socială și demografică a unor structuri omenești incipiente, mai simple: familia și clanul. Din punct de vedere evolutiv, familia și clanul au reprezentat modelul optim prin care sunt perpetuate genele și însușirile identitare ale unui grup de indivizi înrudiţi, care cooperează între ei pentru a supravieţui fiecare în parte şi în comun.Vom înțelege, de asemenea, că multe stări psihice și comportamente omenești adeseori sunt generate de manifestarea unui instinct identitar, care răspunde pentru motivația de a ne defini identitatea personală și de grup. Acest instinct funcționează ca un radar social, permițându-ne să ne orientăm în densa arhitectură a relațiilor din jurul nostru și să ne găsim locul în această lume.O componentă largă a lucrării examinează rolul religiei în conturarea identității de grup, pornind de la cultul strămoșilor și încheind cu tactica ajustării simbolurilor creștine de așa manieră, încât ele să corespundă așteptărilor identitare ale unor sau altor grupuri etnorasiale. În mai multe capitole am dezvăluit rolul identitar al femeilor: și în asigurarea endogamiei, și în extinderea relațiilor sociale prin exogamie, și în mobilizarea bărbaților la lupta pentru protecția teritoriului, și în promovarea limbajului și tradițiilor natale, și în supraviețuirea demografică a unei comunități – în toate aceste procese implicarea femeilor a fost hotărâtoare.