Raidul meu in eternitate

Mihail Semenko (n. 1892) a fost unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai futurismului literar ucrainean. Este considerat una dintre figurile principale ale Renasterii executate. A infiintat grupuri de avangarda la Kiev si Harkov. A lansat si definit, in manifeste literare, conceptul de quaerofuturism. In 1914, publica volumele „Cutezanta” si „Kverofuturismul”, care traseaza inceputurile poeziei ucrainene quaerofuturiste. Urmeaza „Ariile celor trei Pero”, „Pero in luping”, „Bloc-notes”, „In gradini razlete”, „Razele amenintarilor” etc.In 1937 este acuzat de „activitate contrarevolutionara activa”. Pe 23 octombrie, Colegiul Militar al Judecatoriei Supreme a URSS il condamna la pedeapsa capitala prin impuscare cu confiscarea intregii averi. A doua zi, Mihail Semenko este executat de catre NKVD impreuna cu alti scriitori ucraineni. Operele sale au inceput sa fie reeditate incepand cu anul 1985.Odata cu Mihail Semenko incepe avangardismul literar ucrainean. Acest primat a ramas jalonat in istoria literaturii ucrainene de cercul quaerofuturist, organizat de Semenko in 1913 in capitala Ucrainei, Kiev.Semenko definea programatic quaerofuturismul (de la latinescul „quaero” – a cauta, a pretinde) drept directie absolut noua in literatura tarii sale (e drept, pe atunci aflata in inclestarile molohului rus), directie cu oarece specific, care o deosebea de futurismul, avangardismul de pe alte taramuri europene. Ideea de baza era ca, oriunde, orice arta este dinamica, in miscare prin propria sa natura. Scriind ca „Arta e un proces de cautare si trairi (emotionale) fara realizare”, Semenko „legaliza” in literatura ucraineana spiritul epatant al lui Arthur Rimbaud, Van Gogh, trucurile lui Dali, pana si cutezanta peste poate, filosofia cinica a Marchizului de Sade, chiar daca, implicit, nu s-ar putea spune ca poetul kievean-harkovian ar fi avut ceva in comun cu aceste personalitati. Insa, ca si ele, considera ca dinamismul, metamorfismul constituie acel perpetuum mobile, care le asigura artelor continua regenerare, reinnoire, evitarea anchilozarii, „mortii”.Leo ButnaruAs fi vrut ca oamenii sa nu inteleagasa nu rada de mine cum o fac totdeaunasi in loc de salut eu sa nu le vad decataratatorul intins dispretuitortoti sunt atat de mici si atat de multieu – unulgandurile-mi la eima napadesc coplesitorsentimentele mi se incalcescei sunt atat de multieu – unulcand veselcand tristochii mei vad atatianervi sangerii incordatiating lucrurile le ascult tainale simt respiratia pe carefiece obiect o areeu – unulas fi vrut ca oamenii sa nu inteleagasa nu rada de minesa nu spuna ca as fi un sfinxsa fiu atat de simplu ca si eicei atat de multipe candeu sunt unul.1914, Kiev