Râsul dracului

Râsul dracului privește viața de zi cu zi sub două forme de guvernare. Una le dă oamenilor posibilitatea de a alege; cealaltă le-o refuză. Cristian Tudor Popescu pune în balanță instinctul de supraviețuire și cerințele libertății. Sub o conducere represivă, susține el, frica îi face pe oameni să se ascundă. Sau să treacă de partea celor aflați la putere. Instinctele iau locul rațiunii într-o ordine socială rigidă.

Democrația îi supune pe oameni unei alte presiuni. Trebuie să aleagă, apoi să-și înfrunte propriile greșeli. Pot vorbi liber, dar tot simt că nimeni nu-i aude. Pot simți că nu au puterea de a schimba societatea. Pot pleca, dar Popescu spune că ei caută alte democrații. Schimbarea neîncetată se ciocnește de dorința unei vieți stabile. El vede democrația drept o creație umană, nu o stare naturală.

Niciuna dintre cele două forme de guvernare nu garantează bunăstarea oamenilor, susține el. Niciuna nu asigură tuturor bogăție, hrană suficientă sau fericire. Ambele pot eșua în a face dreptate, dar în moduri diferite. Conducătorii represivi îi pedepsesc pe nevinovați. În democrație, vinovații pot scăpa nepedepsiți. După mai bine de două secole, această alegere încă apasă asupra oamenilor.

Această carte de nonficțiune tratează politica. Se adresează cititorilor preocupați de putere și libertate. Răspunde și interesului lor pentru viața publică. Popescu se sprijină pe experiența sa de scriitor. A lucrat și în presa scrisă și în televiziune. Opiniile sale tranșante despre politica actuală au stârnit împotrivire. Își susține ideile prin cuvinte simple și imagini tăioase.