Salinger şi fata cu părul roşcat

Un doctorand predă opera lui Salinger în timp ce își scrie teza. Contractul îl obligă să țină cursuri în fiecare luni, în sala 420. Participă oameni din multe domenii, nu doar cei care studiază literatura. Mai întâi, trebuie să citească patru cărți scurte de Salinger. Discută despre opera lui, apoi încep să vorbească despre propriile vieți.

Romanul universitar al lui Andrei Mocuța urmărește acest curs și pe cel care îl ține. Profesorul este un om tăcut, cu un umor sec. Pe măsură ce cunoaște mai mult, se simte mai vulnerabil. În sală e praf, iar lumina vine de la neoane. Unele discuții sunt tensionate; altele arată grijă față de ceilalți. Membrii grupului împărtășesc gânduri poetice și păreri neobișnuite. Uneori, nimeni nu vorbește, dar atmosfera rămâne încărcată. O tânără cu părul roșcat aduce un aer discret de mister.

Teza oferă un prilej de a explora viața lăuntrică a profesorului. Salinger ridică întrebări despre ce înseamnă să te simți singur. Opera sa îndeamnă și la reflecții asupra pasiunii pentru ceva. Ea trezește dorința de a avea pe cineva care să te asculte. Lectura îi ajută pe oameni de vârste diferite să lege relații. Îi ajută să-și exprime sentimentele în cuvinte. Regulile, formularele și comisiile universitare rămân, în mare parte, în plan secund. Romanul face parte din colecția EGO. PROZĂ.