Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea

Scurta domnie a lui Pepin al IV‑lea este o satira politica extrem de amuzanta si atipica in ansamblul operei lui Steinbeck. In Franta secolului XX, comunismul si‑a pierdut in intregime forta contestatara si spiritul de revolta. De aceea, toate partidele politice cad de acord ca singura miscare ce i‑ar putea reda gloria de altadata este restaurarea monarhiei. Asa se face ca Pepin Heristal, astronom amator si jalnic urmas al lui Charlemagne, se trezeste – peste noapte si impotriva vointei sale – rege. Deranjat de absenta intimitatii, de disconfortul sederii la Versailles si de lipsa de putere a unui rege de paie, Pepin al IV‑lea isi petrece cea mai mare parte din timp facand escapade cu motoscuterul, deghizat in cetatean obisnuit, pentru a afla parerile poporului. Cand hotaraste insa sa‑si asume rolul de monarh si propune reforme incomode, lucrurile iau o intorsatura urata.„Unul dintre gandurile sub care sta romanul lui Steinbeck este ca sotronul politic e unul dintre cele mai vii spectacole ale ridicolului. Asta mai cu seama cand spectacolul implica ungerea unui anume Pepin Arnulf Heristal (quel nom, mon Dieu!) ca rege al Frantei in plin proiect republican. Suirea lui pe tron e un gest revizionist in care se ghicesc samburii farsei. Cu atat mai mult cu cat printre actantii de pe scena politica a Frantei se numara radicalii conservatori si conservatorii radicali, centristii de dreapta si centristii de stanga, ateii crestini si crestinii atei. Si daca ar fi doar ei. Numai ca in acelasi peisaj mai apar stalinisti, trotkisti si hrusciovnici, spre a nu mai vorbi de cateva stafii ale desuetudinii istorice: vercingetorieni, merovingieni, carolingieni, capetini, burgunzi, orleanisti, bourboni si bonapartisti. Parodia istorica nu s-a ridicat foarte des la cotele atinse de Steinbeck in Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea.” (Radu Paraschivescu)„O satira savuroasa… incitanta… extrem de amuzanta.” (Saturday Review)