Sfarsitul Bizantului

Jonathan Harris reviziteaza istoria Bizantului dintr-o perspectiva noua si poate nu intamplator extrem de actuala. Imperiul din rasaritul Europei a fost exceptional de longeviv. Care sa fie explicatia? – se intreaba istoricul englez. Peste Constantinopol au venit valuri de populatii, de multe ori puternice si agresive, cu armate capabile sa distruga orice impotrivire. Si se pare ca solutia salvatoare a fost de cele mai multe ori abila transformare a dusmanilor in aliati si apoi integrarea lor in imperiu.Si peste timp, cand ultimii supravietuitori ai imperiului s-au stins si Bizantul a iesit din amintirea vie, multe aspecte ale culturii si identitatii lui au ramas la loc de pret. Biserica Ortodoxa a reprezentat neintrerupt comunitatea de credinta a majoritatii descendentilor din bizantini, in pofida unor dezertari la catolicism si islam. Liturghia si intregul ceremonial s-au pastrat ca pe vremea imparatilor. Oamenii au continuat sa inalte biserici si sa picteze icoane in inconfundabilul stil bizantin, nu numai pe teritoriile fostului imperiu, ci si in alte tari ortodoxe. Limba greaca vorbita de Paleologi si de supusii lor a fost dusa mai departe de urmasi, fie si cu infiltrari generoase de cuvinte imprumutate, turcesti si italiene. Daca tragem o linie, desi imperiul nu a fost capabil sa infrunte fortele colosale asezate impotriva lui, religia, arta si limba Bizantului au demonstrat o rezistenta remarcabila. Secole la rand dupa caderea Constantinopolului, aceste comori supravietuitoare s-au pastrat profund in supusii vorbitori de greaca ai sultanului otoman, care se considerau mai departe ‚romei’, avand sentimentul identitatii lor distincte si speranta ca un imparat crestin va veni din nou, intr-o buna zi, sa domneasca la Constantinopol.AutorJonathan Harris reviziteaza istoria Bizantului dintr-o perspectiva noua si poate nu intamplator extrem de actuala. Imperiul din rasaritul Europei a fost exceptional de longeviv. Care sa fie explicatia, se intreaba istoricul englez. Peste Constantinopol au venit valuri de populatii, de multe ori puternice si agresive, cu armate capabile sa distruga orice opozitie. Si se pare ca solutia salvatoare a fost de cele mai multe ori abila transformare a dusmanilor in aliati si apoi integrarea lor in imperiu.Jonathan Harris este profesor de istorie a Bizantului la University of London.