Soapte de nuc

„Ion Druta domina suveran proza scurta a anilor ’60-’70. Schitele si povestirile sale erau de o prospetime neobisnuita fata de schematismul indus si vulgaritatile ideologice proliferate de I. Canna si alti breslasi. Sania, Murgul in Crimeea, Batranete, haine grele – si nu numai – raman sa ilustreze si azi specia si epoca... Atunci cand Vasile Coroban incerca sa impuna modele epice de valoare, spiritul sau greu de multumit avea de ales din contemporani doar mostre din nuvelele lui Druta. Subtilul critic stia de ce: proza mica a scriitorului ataca, memorabil si incitant, problemele mari ale existentei – viata si moartea, trecerea abraziva a omului prin timp, datoria si sacrificiul, efemerul si frumusetea netrecatoare.” (Eugen Lungu)