Steaua Sudului

"Steaua Sudului" (in franceza "L'Étoile du sud") este un roman de Jules Verne aparut in foileton intre 1 ianuarie si 15 octombrie 1884 in "Magasin d'éducation et de récréation", apoi in volum in acelasi an. Romanul are la baza manuscrisul "The Southern Star Mystery" al scriitorului exilat Pashal Grousset. Actiunea se petrece in Griqualand, in Africa de Sud, unde inginerul minier Cyprien Méré conduce studii de chimie organica asupra depozitelor de diamante. Eroul vrea sa se casatoreasca cu Miss Alice Watkins, dar tatal acesteia - John Watkins - refuza, deoarece Méré nu este bogat. Prin urmare, Méré trece in exploatarea miniera, alaturi de un quaker din Statele Unite. Exploatarea miniera constituind o amanare a studiilor sale si o pierdere de timp din punctul de vedere al cercetarilor stiintifice care ii sunt foarte dragi, Cyprien incepe fabricarea unui diamant artificial cu ajutorul caruia sa obtina mana lui Alice. In urma unei experiente norocoase, el obtine un enorm diamant negru, supranumit "Steaua Sudului"[1], dar piatra dispare la putina vreme dupa taiere. Cautatorii de diamante, invidiosi pe reusita lui Cyprien, il suspecteaza pe servitorul negru al acestuia, Matakit - pe care acesta l-a educat dupa moda europeana - ca ar fi autorul furtului, deoarece este cunoscut ca fiind cleptoman. Epopeea epica a romanului o constituie haituirea lui Matakit prin Tansvaal, cu Cyprien insoțit de trei rivali care vor sa puna mana pe diamant pentru a spera la mana lui Alice. In realitate, doar Cyprien o iubeste pe tanara fata, in timp ce rivalii sai se gandesc la o casatorie buna, John Watkins fiind cel mai bogat proprietar de mine de diamant. Dupa o serie de peripetii in care este revelata natura umana a fiecaruia, autorul furtului este in sfarsit demascat, dovedindu-se a fi cu totul altul decat cel care se asteptau cu totii.