TĂCEREA NU E ÎNTOTDEAUNA DE AUR.

Ileana Badiu privește în urmă la ceea ce i-a modelat viața și relațiile. Împărtășește episoade din trecut pe care le-a ținut cândva doar pentru ea. Îmbină umorul cu gânduri care îi provoacă durere. Scrie despre iubire, prieteni, eșecuri, teamă și gesturi de sfidare. Privind în urmă, vede lucruri care altădată i-au scăpat. Astfel, ajunge să se privească altfel pe sine și pe ceilalți.

Acest volum de memorii se adresează cititorilor interesați de viețile femeilor și de înaintarea în vârstă. Badiu se întreabă de ce spune ce gândește și respinge rolurile care i se par false. La cincizeci de ani, caută să formeze un grup de femei care se sprijină reciproc. Ea spune că femeile ar trebui să înainteze în vârstă fără teama de judecata celorlalți. Tot ele ar trebui să decidă asupra propriului corp. În viziunea ei, femeile pot avea multe roluri, fără o singură etichetă fixă.

Eforturile ei de a deschide dezbaterea despre menopauză îi modelează această viziune. A ajutat femeile să afle mai multe despre menopauză și să se simtă mai puțin singure. Cartea leagă această activitate publică de căutarea ei intimă de sine. Alina Pavelescu a așternut în scris povestea Ilenei Badiu.