Transnistria între Moldova, Ucraina și Rusia

Vladimir Zincenco analizează relațiile Rusiei cu Moldova și Ucraina. El se întreabă ce rol joacă Transnistria în aceste relații. Cartea îmbină istoria cu analiza puterii. Se adresează cititorilor care vor să înțeleagă conflictele din regiune. Regiunea este săracă, dar Moscova o prețuiește din motive strategice, nu pentru bogății. Ea depinde și de gazul gratuit din Rusia.

În 1990, Transnistria și-a revendicat dreptul de a se autoguverna. A urmat războiul. Forțe sprijinite de Rusia au luptat împotriva guvernului de la Chișinău. Cartea face legături cu alte trei enclave: Abhazia, Nagorno-Karabah și Osetia de Sud. Ea urmărește originile acestor enclave în politicile lui Lenin și în regimul lui Stalin. Apoi examinează modul în care Rusia le-a folosit ulterior.

Cartea analizează temerile că Rusia ar putea înscena incidente în Transnistria. Rusia le-ar putea folosi drept pretext pentru a ataca Moldova. Apoi ar putea viza și România. Cartea întreabă de ce Moscova vede România ca pe un dușman. Ea indică ajutorul oferit Ucrainei de România și legăturile acesteia cu NATO. România este membră NATO. Baza de apărare antirachetă de la Deveselu joacă și ea un rol.

Zincenco examinează afirmațiile Kremlinului potrivit cărora vorbitorii de rusă sunt amenințați. El analizează afirmațiile despre un presupus atac planificat asupra Transnistriei. Acestea desemnează România, NATO și Ucraina drept atacatori. Potrivit lor, România ar urma apoi să anexeze Moldova. Cartea consideră aceste afirmații drept propagandă menită să influențeze oamenii. Le leagă de dorința lui Putin de a reface Uniunea Sovietică. Astfel, Ucraina și Moldova ar reveni sub stăpânirea Moscovei. Și alte state ar ajunge sub stăpânirea ei. Cartea vede în acest proiect încercarea lui Putin de a-și asigura un loc în istorie. El urmărește să stea alături de Petru cel Mare, Lenin și Stalin.