Trilogia Transilvana

Miklos Banffy, conte de Losoncz (30 decembrie 1873, Cluj – 5 iunie 1950, Budapesta), scriitor, om politic si grafician maghiar, a fost descendentul unei vechi familii de aristocrati din Ardeal. Dupa studii de drept la universitatile de la Clujsi Budapesta si un doctorat in drept si stiinte administrative, este ales, in 1901, deputat in Parlamentul maghiar. Intre 1912 si 1918 a condus Teatrul National si Opera de Stat de la Budapesta, acordindu-i, in aceasta calitate, o sustinere importanta compozitorului Bela Bartok. Intre aprilie 1921 si decembrie 1922 a fost ministru de Externe al Ungariei. In 1926 s-a stabilit la Cluj, primind cetatenia romana. Isi continua activitatea pe tarim cultural ca redactor-sef al revistei Erdelyi Helikon. In 1943 poarta discutii secrete, la Bucuresti, cu Iuliu Maniu, in vederea unei iesiri concomitente din razboi a Ungariei si Romaniei, iar in 1944 pledeaza pentru ruperea de catre Ungaria a aliantei cu Germania. In septembrie 1944 il convinge pe Miklos Horthy sa accepte evacuarea fara lupta a fortelor armate din Cluj, salvand astfel orasul de la distrugere. Castelul de la Bontida al familiei Banffy, cel mai mare complex de edificii in stil baroc din Transilvania, descris drept Versailles-ul ardelean, este jefuit si incendiat de trupele germane in retragere. Expropriat in 1945 si exclus din viata literara in 1946, a parasit, in 1949, Clujul si s-a alaturat familiei stabilite deja la Budapesta, unde se va stinge in anul urmator. Conform propriei dorinte, ramasitele sale pamintesti au fost aduse in 1976 in cimitirul central Hazsongard din Cluj. Alaturi de Trilogia transilvana, publicata intre 1934 si 1940, opera sa mai cuprinde piese de teatru, intre care Legenda soarelui (1906) si Marele senior (1913), nuvele, precum si lucrari de grafica.