Tristetile lui Van Helsing. Manual pentru o inevitabila Apocalipsa

„Raul Popescu a gasit o formula personala, ludica si serioasa deopotriva, cu care a construit o lume cvasisuprarealista, cu elemente gotice, fantaste, in care bantuie multa melancolie, o filosofie de viata ascunsa si mult umor subtil, metaforic. tristetile lui van helsing e un volum aparte, care pare sa-si gaseasca antecesorii in onirismul autohton, desi cred ca s-a hranit si din multe lecturi romantic-germanice si vampiric-filmice. Dar totul e atat de bine prelucrat si sublimat incat devine o lume verbala de sine statatoare si plina de enigme si atractii. Aceasta e o poezie care nu seamana deloc cu ce se produce acum, ca realism mizerabilist generalizat, pe piata romaneasca de poezie. E din alta lume si alta finete, ca o gura de cloroform parfumat cu un fel de eternitate.” - Magda Carneci*„Pe Raul Popescu il cunoastem ca dramaturg si romancier. De data aceasta insa ne intalnim cu Raul Popescu, poetul. Nu e nicio nepotrivire aici pentru ca de mult banuiam ca Raul e la baza poet. Lucrul acesta se simte si in proza si in dramaturgia lui, infuzate de stranietate si ritmuri hipnotice. Raul spune povesti poetice, incarcate de emotie si pline de ascunzisuri. O poveste avem si aici, aunui van helsing damnat si tenebros, aflat in dialog epistolar cu poetul-alchimist klenke. Doua voci limpezi si rascolitoare care traseaza destine biografice sinuoase si descriu dintr-o perspectiva existentialist-onirica o realitate ce infrigureaza. Ramane senzatia unei experiente aproape mistice, cu duiosie si cruzime, in care revelatia si ocultarea coexista, la marginea unui univers rece sineprietenos. Raman muzica si iluminarea.” - Cosmin Perta„Dupa ce, intr-un serios studiu academic, a vizitat, pe urmele lui Ioan Petru Culianu, modernitatea timpurie ca vast catalog de experiente oculte, Raul Popescu incearca acum sa capteze cu mijloacele poeziei aura oculta amodernitatii aflate la asfintit.” - Caius Dobrescu