Vidra in apele cerului

Daca primele carti ale lui Nicolae Popa rimau cu fosnetul verde razbatand dinspre un areal preponderent silvestru, atunci volumele de proza par zamislite sub imperiul acvaticului. Doar in povestirile lui Aureliu Busuioc, alt scriitor care si-a imaginat scenele si personajele altfel decat in motaiala sedentara a biroului, se mai aude atat de clar clipocitul valurilor. Caci si autorul bine cunoscutei Madona baltii a operat intr-un spatiu imaginar dominat de umbra clatinata a salciilor; dramele oamenilor, dar si ale jivinelor din nuvelele sale, se consuma adesea intre maluri de rau sau pe cararile lichide dintre plauri si foltane.