Zâtul

Zâtul spune povestea tânărului Benedikt, într-o Moscovă de după sfârșitul lumii. Orașul a alunecat într-o nouă epocă de piatră. Statul deține puterea absolută prin frică și birocrație. Benedikt lucrează ca scrib. El copiază texte care îl prezintă pe dictator drept autor. Doar acest conducător are voie să scrie cărți sau să citească operele clasice. Statul consideră aceste opere o amenințare pentru oamenii de rând.

Lui Benedikt îi place să citească, dar nevoia lui de cărți devine ucigașă. Omoară pentru a avea mai mult de citit și o viață mai bună. Se însoară cu fiica unui înalt funcționar al statului. Căsătoria îl ajută să urce pe scara socială. Își caută adevărata identitate în mijlocul unei lupte grele pentru supraviețuire.

Tatiana Tolstaia îmbină basmele rusești cu o ficțiune sumbră și comică. Romanul arată cum conducătorii folosesc arta pentru a dobândi avere și putere. Se întreabă ce pot oferi cărțile când oamenii au puțină libertate. Pune și întrebarea la ce sunt dispuși oamenii să renunțe pentru artă. Cititorii trebuie să cumpănească singuri aceste întrebări.

Tolstaia s-a născut în 1951 la Leningrad, astăzi Sankt Petersburg. Provenea dintr-o familie de scriitori, printre care se numărau Lev și Aleksei Nikolaevici Tolstoi. A studiat limbile clasice la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg. Apoi a lucrat în domeniul cărții la Moscova. A început să publice povestiri la mijlocul anilor 1980. Spre sfârșitul acelui deceniu, s-a mutat în Statele Unite. A predat la mai multe universități timp de zece ani. Apoi s-a întors în Rusia. A scris și eseuri incisive despre viața din Rusia contemporană. Mai târziu, a fost coprezentatoarea unei emisiuni de dezbateri despre cultură și politică. Textele ei au apărut în The New Yorker și The New York Review of Books.