100 de spectacole in 100 de ani la teatrul national Mihai Eminescu

„ Aceasta carte-colectie scoate in lumina doar varfuri aisberguri, ce raman scufundate in oceanul intunecat al timpului trecut, cu toata ponderea si complexitatea vietii reale in care au fost create. Plonjand in acest trecut am ajuns la concluzia ca teatrul a trecut prin timpuri faste, de stralucire si timpuri mai putin faste, de declin; a avut directori, dedicati si pasionati, si alti profitori, dezinteresati de arta; au fost spectacole bune si spectacole slabe; artisti talentati si altii – lipsiti de vocatie; teatrul a cunoscut saracia materiala si prosperitatea – dar – nimic din toate acestea nu sunt in masura a distruge arta atata timp cat exista oameni liberi care traiesc intr-o tara libera, cu principii democratice. De-a lungul celor 100 de ani, cea mai mare cumpana care a decapitat si aproape ca a distrus teatrul a fost perioada stalinista, cu principiul urii de clasa si al terorii de partid ridicat la nivel de politica oficiala. A fost un dezastru si o catastrofa pentru oameni, pentru spiritul artistic si pentru teatrul romanesc.Teatrul dramatic are in miezul sau cuvantul, el este nucleul generator de universuri si lumi, el este nucleul care antreneaza gandirea critica, spiritul analitic si capacitatea de gandire independenta, toate celelalte – gest, plastica, lumini, culori, imagini sunt ca o corola, bogata si necesara, seducatoare si frumoasa, dar in miez, coloana vertebrala este cuvantul. Pentru acest cuvant rostit in scena teatrului, la Chisinau s-au dat adevarate batalii.Istoria Teatrului National «Mihai Eminescu» din Chisinau, mai ales in perioada sovietica, este istoria luptei pentru dreptul de a crea si gandi liber si pentru dreptul de a face teatru in limba romana.”(Petru Hadarca, actor, regizor, director general Teatrul National «Mihai Eminescu» din Chisinau)