Описание

Ca urmare, ce este acel punct enigmatic spre care Miłosz a aratat (mental) cu degetul? Acest punct, extrem de important, incat a fost nevoie sa-si indrepte de-a dreptul atentia, si in acelasi timp greu de numit, incat poate fi definit doar cu un pronume demonstrativ? Si mai departe: folosirea acelui pronume exprima neputinta celui care il descrie? Ceea ce ar fi cu atat mai surprinzator, cu cat, dupa cum se stie, Miłosz este un maestru in redarea limpede a concretului. In aparenta, raspunsul este usor: titlul Acel ceva il poarta in volum poezia care descrie variate ipostaze ale suferintei umane: singuratatea celui fara camin; spaima omului haituit ca un animal; paralizarea generata de imagini ale mizeriei, imbatranirii si bolii; durerea produsa de pierderea persoanei dragi; disperarea in fata mortii implacabile.Aleksander FiutPe masura ce inainteaza in varsta, Czesław Miłosz renunta la prozodia clasica in favoarea versului liber si a unor forme „mai incapatoare”, in care predomina tonalitati purificatoare, esentializate, ca urmare a unor profunde trairi si reflectii asupra vietii si a mortii.Adept al axiologiei inradacinate in crestinism, poetul nu trece peste dramatismul conditiei umane. Manifesta o atitudine umanista, in pofida scepticismului care il napadeste deseori.