Ana

In romanul „Ana” de Em Sava, naratiunea se deruleaza pe multiple paliere, intr-o articulare epica adecvata, echilibrata, lipsita de stridente compozitionale. Un palier al narativitatii este legat de imaginea satului, revelat prin intermediul unor descrieri detaliate, avand o incarcatura documentara indiscutabila, prin care este reinviata o intreaga lume, cu ritualuri, traditii si ritmuri existentiale proprii. Al doilea palier narativ este cel al devenirii, al integrarii in firul naratiunii a unor repere si dimensiuni istorice, prin depanarea firului existentei personajelor de-a lungul unor vremuri framantate, convulsive. O alta dimensiune a romanului este cea a erosului, a povestii de iubire in care e circumscris destinul Anei, protagonista romanului, intr-un context social specific: satul romanesc transilvanean, cu structura sa multietnica, cu obiceiuri, sarbatori si credinte care ii imprima personalitate etnografica si identitate socio-istorica. (…) Cele doua biografii, cele doua femei exemplare (Maria si Ana) sunt amplu evocate, intr un itinerariu existential in care vietile si destinele sunt reprezentate in evolutia lor, prin intrepatrunderea cu vietile altor eroi, intr-un desen atent conturat, in care sunt surprinse nuante afective si pasiuni, reprezentari diverse ale vietii si tensiuni, in stransa legatura cu avatarurile istoriei. In fond, romanul Ana se distinge si prin finetea cu care este reprezentata povestea de dragoste, o dragoste impartasita, implinita. (…) Monografie a satului, poveste a unor iubiri, cronica a vietii si a destinului, romanul „Ana” are veridicitate a notatiilor si vibratie afectiva, are personaje credibile si scene memorabile, conturand pagini de proza autentica. (Iulian Boldea)