Anamteme III

Ajuns la acest al treilea volum de Anamteme, am avut revelația procesului „creator” care a generat această serie. Exercițiile de anamneză consemnate în aceste pagini nu au urmat o ordine prestabilită, nu au avut un algoritm, o „curgere” cronologică, tematică sau afectivă. Doar primul text, Huta (inclus și în volumul al doilea), indică, simbolic, izvorul primar al unei curgeri, devenit pe parcurs un adevărat fluviu al memoriei, putând fi considerat o prefață la ceea ce a devenit o trilogie. Însă fluxul amintirilor nu a urmărit cursul acestui fluviu, ca în manualele de geografie, „de la izvor până la vărsare”, ci ele s-au relevat doar în așteptarea activă a autorului, retras pe un grind din delta amintirilor lui, însoțit de „caii verzi pe pereți”, visați cândva, pe malurile Tisei și Izei, ale Oltului și Berivoiului, ale Șcheiului sau ale Someșului. Acestea se reconstituie, aparent aleatoriu, din „analiza” sedimentelor aduse din amonte, adesea amestecate cu alte aluviuni, „vărsate” de afluenți. Și, da, … gunoaie. Acest text ar fi putut fi o „prefață” la primul volum, dar și o „postfață” la acesta, al treilea. Cele trei volume ale Anamtemelor pot fi considerate, din această perspectivă, trei brațe ale unei delte, brăzdate de o rețea de „canale”, uneori secate prin schimbarea albiilor, alteori transformate în insule plutitoare ori bălți închise. De pe grindul pe care s-a însingurat, autorul înregistrează doar ecourile, vibrațiile și reziduurile cataractelor, cheilor sau meandrelor prin care a curs chiar viața lui. - Vasile Gogea