Asemanarea dintre o cutie de vioara si un sicriu

Diferite ca voce, ritm si intensitate, cele noua povestiri semnate Tennessee Williams si cuprinse in acest volum sunt un deliciu literar ce merita savurat pe indelete.Proza scurta a lui Tennessee Williams este o revelatie pentru cititorul familiarizat doar cu opera sa dramaturgica, pentru care a fost si este in mod special elogiat. Povestirile cuprinse in acest volum demonstreaza mana remarcabila de prozator a scriitorului american si totodata sunt o oglinda a tumultului emotional care le-a dat nastere. Personajele lui Tennessee se lasa prada dorintelor carnale, pulsiunilor, intr-un melanj de emotii si senzualitate, dar scriitorul reuseste intotdeauna, printr-o graitoare empatie, sa patrunda in inconstientul lor pentru a dezvalui mecanismele care le pun in miscare comportamentele. Povestiri precum Asemanarea dintre o cutie de vioara si un sicriu, Un brat sau Doi intr-o partida surprind prin delicatetea stilului si a abordarii sexualitatii, in timp ce Un 10 august fericit sau Implinita sunt o mostra veritabila de umor."Povestirile acestea oglindesc intr-un mod sclipitor si expresionist viata afectiva si plina de fantezie a lui Tennessee Williams. Ele sunt, pe rand, tulburatoare, emotionante si amuzante; si dau amploare viziunii tragice a lui Williams asupra vietii." The New York Times"Povestirile lui Tennessee Williams au o puritate a limbajului si o profunzime emotionala iesita din comun, adesea necrutatoare, dinaintea carora, noi, ca simpli cititori, ne plecam cu deferenta." The Washington PostCiteste un scurt fragment:„Dupa un timp, maseurul negru s-a intors. Molfaind cuvintele poruncitor, l-a condus pe Burns, care tremura, inapoi in cabina unde isi lasase hainele. In absenta lui Burns, in incapere fusese adusa o masa alba cu rotile.— Intinde-te aici, i-a zis negrul.Burns s-a supus. Maseurul negru a turnat alcool pe trupul lui Burns, mai intai pe piept, apoi pe burta si pe coapse. Lichidul l-a invaluit cu totul, intepandu-l ca niste insecte. A suspinat usor si si-aincrucisat picioarele peste betesugul nestapanit al vintrelor sale. Apoi, fara niciun avertisment, negrul si-a ridicat palma neagra si a coborat-o cu un pocnet teribil in mijlocul burtii moi a lui Burns. Aerul a tasnit din gura omuletului cu un icnet, iar pentru doua, trei secunde n-a mai fost in stare sa inspire.Imediat ce primul soc a trecut, l-a invadat o stare de placere. Il traversa ca un lichid de la un cap la altul si in scobitura furnicatoare a vintrelor. Nu indraznea sa se uite, dar stia ce fara doar si poate vedea negrul.”