Asteptandu-i pe barbari

„Pentru Kavafis a scrie e sinonim cu a face binele sau a-ti indeplini datoria suprema. Chiar o productie restransa incipienta se claseaza ca «o mare glorie», caci reusita presupune sa devii «cetatean al orasului ideilor». Prin elinism, prin umanism, prin simbioza realului cu artificialul, intr-o arta clasica, el a obtinut si obtine aceasta cetatenie din confruntarea cu timpul, «legiuitorul» pe care «nici un aventurier nu e in stare sa-l insele», intr-o agora sustrasa patriilor si chiar nationalitatii limbii.” (Aurel Rau)