Delirurile vieții cotidiene - Leonard Shengold. Traducere de Brandusa Popa

Iubim, uram, invidiem, ne dorim si speram... ne construim scenarii in care credem si pe care le perpetuam, in care ii angrenam pe ceilalti, atribuindu-le roluri mai mult sau mai putin importante. Ne lasam, la randul nostru, sedusi in povestile altora. Sa fie acestea "deliruri", tesaturi psihice, care printr-o analiza minutioasa se pot destrama? Atunci, ce se afla la baza lor si cum ni le putem asuma, pentru a intrezari si, in cele din urma, a locui realitatea obiectiva? Purtand cititorul prin lumea interioara a personajelor unor autori precum Shakespeare, Samuel Butler sau Dickens, cat si prin aceea a propriilor pacienti, Shengold ilustreaza felul in care aceste deliruri iau nastere in copilaria timpurie, se mentin saracindu-ne si rigidizandu-ne viata si pot fi estompate printr-o maturizare reala, adesea rod al travaliului psihanalitic. Leonard Shengold este profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina a Universitatii New York si psihanalist formator la Institutul de Psihanaliza al aceleiasi universitati. Cuprins Multumiri  Introducere  1. Un exemplu de delir la o persoana nevrotica  2. Deliruri narcisice 3. Invidia maligna 4. Iluzii paranoide si iluzii dobandite prin identificarea cu delirul parintilor  5. Samuel Butler, un exemplu literar  6. Deliruri implicate in perversiuni si indragostire 7. „Asumarea" si implicatiile ei terapeutice  Anexe  Bibliografie  "Delirurile", asa cum am afirmat in mod repetat, sunt incercari de a pastra atributele narcisice ale fixitatii si imuabilitatii: fara trecerea timpului, fara moarte; lipsa separarii, lipsa pierderilor – a avea tot si a fi ingrijit de parinti pe vecie. Moralitatea si capacitatea de a iubi incep cu renuntarea la insistenta de a fi singurul care exista sau a carui existenta conteaza. Ajungem sa fim, in masuri variate si mereu schimbatoare, din ce in ce mai capabili sa abandonam temporar pozitiile narcisice in drumul spre iubire. – Leonard Shengold Intensitatea emotionala care caracterizeaza delirul si cvasidelirul (oferindu-le o calitate obstinata, reductiva, insistenta, pasionala) marcheaza o regresie la faza cea mai timpurie, narcisica, a dezvoltarii psihice, in care universul este considerat ca fiind alcatuit din corp si acele parti si functii ale altora care sunt la inceput fuzionate cu propriul corp si considerate a fi parti ale lui. [...] Rezulta, desigur, ca aceste deliruri si cvasideliruri sunt foarte dificil de analiza; frecvent, ele nu sunt constiente, existand ca presupuneri si asteptari inconstiente (sau cel putin nerecunoscute in mod responsabil) si ca afecte asociate [...] deconectate de constiinta responsabila. – Leonard Shengold Format: 130 x 200 mm, paperback cu clape