Deportatii. Tragedii Basarabene

Există suferințe pe care istoria le consemnează în cifre. Și există suferințe pe care doar literatura le poate face de neuitat. În „Deportații. Tragedii basarabene”, Gleb Drăganspune povestea cutremurătoare a miilor de familii smulse din casele lor și aruncate în Siberia, fără vină, fără judecată, fără întoarcere sigură. Prin destinul lui Teodor și al Anei, trăim una dintre cele mai dure experiențe umane: foamea care ucide, frigul care sfâșie, despărțirea de copii, umilința și lupta disperată pentru supraviețuire. Dar, dincolo de suferință, această carte vorbește și despre ceva mai puternic decât teroarea: credința, iubirea și speranța care nu moare nici în cele mai întunecate locuri. Aceasta nu este doar o carte. Este o mărturie vie și o rană deschisă.   „Un roman-document de o forță emoțională rară, care reconstituie cu luciditate și compasiune tragedia deportărilor din Basarabia.”   — Observator Cultural    În „Deportații. Tragedii basarabene”, Gleb Drăgan construiește un roman de o profundă forță morală și emoțională, în care destinul individual devine expresia unei tragedii colective. Pe fundalul deportărilor din Basarabia, autorul urmărește cu compasiune drama unor oameni dezrădăcinați, condamnați fără vină, obligați să traverseze infernul lagărelor și al exilului. Personajele sale nu sunt eroi în sens clasic, ci oameni obișnuiți care, în fața suferinței extreme, descoperă resurse neașteptate de demnitate, credință și iubire. Scris într-un stil sobru, dar profund emoționant, acest roman devine o meditație despre memorie, destin și rezistența spiritului uman.   Gleb Drăgan s-a născut cu numele Gleb Draganov într-o familie de învățători din Basarabia, marcată profund de tragediile deportărilor sovietice. Tatăl său, fost membru al Partidului Național-Țărănesc și primar al orașului Comrat, a fost arestat și deportat în 1941 în zona Ivdel, la muncă silnică, iar mama a fost trimisă în nordul Uralilor și apoi în Siberia. Aceste experiențe aveau să lase o amprentă definitivă asupra destinului și sensibilității sale. A urmat studiile liceale la Comrat și Tighina, iar apoi pe cele universitare la Timișoara și Odesa, absolvind Facultatea de Electromecanică ca șef de promoție, cu „Magna cum laude”. Și-a continuat formarea în domeniul matematicii și, ulterior, a obținut doctoratul în tehnica tensiunilor înalte. Cariera sa profesională s-a desfășurat în principal la București, unde a fost cercetător și profesor la Institutul Politehnic, contribuind decisiv la dezvoltarea unui domeniu nou în România — tehnica tensiunilor înalte. A publicat numeroase lucrări și cărți de specialitate, fiind recunoscut pe plan internațional și invitat să susțină cursuri la universități din străinătate. A fost membru corespondent, apoi membru titular al Academiei Române, precum și membru al Academiei de Științe Tehnice din România și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Pentru activitatea sa, a fost distins cu importante titluri și decorații. Dincolo de cariera științifică, Gleb Drăgan s-a dedicat și recuperării memoriei istorice, abordând în scrierile sale drama deportărilor și destinul românilor din Basarabia — o temă profund personală, transformată într-o mărturie literară de mare forță.