Dosarul Bucuresti

... a asteptat sa treaca perechea, apoi s‑a hotarat sa il ignore pe omul fara adapost. A ingenuncheat in stanga copacului, a indepartat bruma de zapada de pe pamant si a inceput sa sape cu cheia apartamentului. Pamantul era inghetat si s‑a ranit la mana sapand. De ce nu putea fi ascunzatoarea la interior? Intr‑o biblioteca, poate, sau o cafenea. Chiar si o statie de metrou ar fi mai calda decat Central Park in decembrie. Insa a gasit in cele din urma –,,tepusa” –, exact unde trebuia sa fie. A dezgropat‑o iute, a asezat pamantul la loc, l‑a acoperit cu putina zapada si a plecat. Pe cararea care ducea spre Fifth Avenue, a scos tepusa din buzunar si a examinat‑o. Era la fel ca acelea dinainte: un tub ascutit de zece centimetri, gol pe dinauntru, din metal intunecat, pe care era gravat logoul companiei – Gunne Metal Co. – si numarul modelului. Langley incercase candva sa vada de unde provine, irosind luni intregi pe urma unor piste false, doar ca sa descopere ca nu exista nicio Gunne Metal Company nicaieri in lume, care sa produca tuburi...