Drama limbii stramosesti

Cititorul acestei „carti” sa stie ca autorul ei nu este nici istoriograf, nici filolog. El este un fizician care a compus un „eseu”, acel gen literar ce se vrea un studiu liber, de proportii reduse, asupra unei probleme. Asa ne lamureste Noul Dictionar Universal al Limbii Romane (NDULR). In continuare, il voi evoca, pur si simplu si de multe ori, prin termenul „dictionar”. Ce inseamna ca eseul este „un studiu liber”? In raport „cu ce” este el liber? Sa fie vorba despre o libertate fata de argumentarea stiintifica? Exista eseul „stiintific”? Nu poate exista asa ceva, pentru ca stiinta nu poate fi „libera”. Asadar, ca autor fizician, eu am compus un studiu „liber”, adica un text care nu se pretinde a fi „stiintific”. Drept consecinta, orice cititor poate fi de acord ce ceea ce am scris sau nu poate fi. In acest ultim caz, prin ideile lui, cititorul devine coautor la acest studiu liber, ceea ce este un mare castig pentru el, iar eu ii sunt recunoscator. Care au fost impulsurile care m-au ispitit sa purced la acest „studiu liber”? Primul a fost acela cand am dat peste o „lista de cuvinte romanesti mostenite, probabil, din limba daca”. Lista cuprinde 241 de cuvinte, culese din surse demne de incredere, cum ar fi: Limba traco-dacilor (de Ioan I. Rusu), Vocabularul autohton al limbii romane, Etymologicum Magnum Romaniae (de B. P. Hasdeu) si Limba daco-getilor (de A. Vraciu).