Emile-Andre Lecomte du Nouy

Emile-Andre Lecomte du NouyIn 1875, un tanar arhitect francez sosea in Romania pentru o misiune care, initial, urma sa dureze doi ani. Avea sa ramana aproape patru decenii. Emile-Andre Lecomte du Nouy (1844–1914), discipol al celebrului Viollet-le-Duc, fusese trimis la Curtea de Arges sa restaureze cel mai pretios monument al unei tari tinere care isi cauta locul in Europa. Aici avea sa devina apropiat al Casei Regale, sfetnic al lui Carol I in chestiun artistice si arhitect al unor santiere care, pana astazi, starnesc admiratie si controverse in egala masura. Cartea lui Horia Moldovan este prima reconstituire ampla a acestei povesti — si, deopotriva, a unei epoci. Pentru ca dincolo de biografia arhitectului francez, volumul deschide o fereastra asupra Vechiului Regat in plina modernizare: o tara care invata sa-si pretuiasca monumentele, sa scrie legi pentru protejarea lor, sa formeze primii restauratori, sa-si caute o identitatearhitecturala proprie. Lecomte du Nouy se afla in centrul acestei povesti, iar urmele lui se gasesc peste tot: la Curtea de Arges, la Manastirea Trei Ierarhi din Iasi, la Sf. Nicolae Domnesc, la Mitropolia Veche din Targoviste, la Sf. Dumitru din Craiova, in amenajarile de la Castelul Peles.