Filmul meu de Pintilie

Filmul meu de PintiliePintilie era tatal povestilor despre toate familiile tarii, era dumnezeul necunoscut al fiecarui cartier, era dumnezeul adevarului absolut despre o intreaga natiune. Ce vedea, aia iti arata. (Astfel, atat televizorul, cat si ecranul de la cinema erau acum oglinzi, oricat si-ar fi dorit comunistii aia sa te minta frumos cu propaganda lor.) Povestile lui, povesti mici, erau dureroase pentru ca nu erau fictiune.Erau povesti din viata.Sigur, la orice moment al zilei, undeva, prin tara, era cel putin unul (de obicei mult mai multi) caruia viata i se intampla exact asa cum spunea Pintilie povestea pe ecran. Asta era marele secret, ingredientul de baza – ca, orice spunea, se putea intampla oricui, oricand, sau s-a intamplat deja, sub o forma sau alta.Marius Padurean (n. 1983, in Alba Iulia) a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii de Vest din Timisoara, sectia Biblioteconomie/Engleza. Ca urmare a castigarii premiului I la Concursul National de Literatura „Reteaua Literara”, a publicat romanul Papio (Editura Tracus Arte, 2024), volum distins cu Premiul pentru Debut acordat de Filiala Bucuresti-Proza a Uniunii Scriitorilor din Romania, al carei membru a devenit din 2026. Locuieste in Danemarca.