Natura poporului

„Prin ce canale si prin ce medii anume se ofera intelegerii perceptiile istoric diferentiate ale lumii sociale? Cum au descris indivizii unei epoci date lumea sociala care le apartinea? Aceasta este intrebarea pe care ne‑am pus‑o in legatura cu secolul al XVIII‑lea francez. A ataca din capul locului si fara mijlocire formele generale ale imaginarului social, modalitatile de a conceptualiza si de a reprezenta contururile si calitatile grupurilor, apartenentele si traiectoriile indivizilor, ar fi fost neindoielnic o ambitie exagerata, sortita esecului. Prin urmare, am facut alegerea de a centra studiul pe insusi numele de popor. Nu cumva, in epoca moderna, acest cuvant, intrat de scurta vreme in vocabularul uzual, venea sa destabilizeze acest functionalism, desemnand un spatiu social si cultural observabil? Aceasta este intrebarea de la care am pornit cercetarea. Poporul, mai degraba decat diversele forme ale popularului. Un substantiv, mai degraba decat forme adjectivate, adica construirea unei categorii politice, a unei maniere de a clasifica si de a fi clasificat, mai degraba decat calitati – tocmai pentru ca detalierea calitatilor este deja, de la bun inceput, o operatie specific sociologica, deci care tine de o logica lipsita de evidenta si neatestata pentru Vechiul Regim. Nu e vorba aici de istoria unei entitati definite de istoric si pe care, in functie de anumite caracteristici sociale, economice sau culturale, am numi‑o „popor”, ci mai degraba de insasi utilizarea acestei categorii. Prin urmare, nu vom porni de la o definitie, nu vom postula a priori ca putem delimita un spatiu pe care l‑am numi „popor”. Vom incerca mai degraba sa aflam ceea ce insusi secolul al XVIII‑lea, in diversitatea lui, desemneaza ca atare.