O istorie a copilăriei. Copiii în Occident din Evul Mediu până în epoca modernă

Ce este copilul? Copilaria ar trebui considerata a fi un construct social? Care au fost atitudinile adultilor fata de copiii de-a lungul timpului? Pe parcursul cartii descoperim copilul privit a fi un pacatos augustinian, care vrea sa-i domine pe cei din jur, un inocent romantic care inca nu este corupt de civilizatie sau o doar o dovada a fertilitatii cuplului parental, aruncat in bratele doicilor indata ce a venit pe lume. In Occident, incepand cu secolul douazeci copiii nu mai erau expusi mortii, abandonului sau batailor in aceeasi masura ca in trecut, iar relatiile dintre parinti si copii s-au indulcit. Scopul cartii de fata este acela de a evidentia problemele speciale din istoria copiilor, pe care o plaseaza in contextul social si cultural, fara a pierde din vedere experientele individuale care au ajuns pana la noi prin jurnale, autobiografii si marturii orale. Scrisa intr-un limbaj accesibil, cartea se adreseaza psihologilor, sociologilor, istoricilor si tuturor celor interesati de copii si copilarie.  Colin Heywood este profesor de istorie economica si sociala la Universitatea din Nottingham. A scris numeroase studii despre copilarie, familie si parentalitate.  CUPRINS Introducere  PARTEA INTAI:  Parcursul conceptiilor asupra copilariei  1. Conceptii asupra copilariei in Evul Mediu  2. In cautarea unui moment decisiv 3. Teme in istoria culturala a copilariei  PARTEA A DOUA:  Anii copilariei: relatiile cu parintii si tovarasii de joaca  4. Relatiile dintre parinti si copii: primele stadii  5. Grija fata de sugari?  6. Relatiile dintre parinti si copii in cel de‑al doilea stadiu al copilariei  7. Relatiile cu parintii si tovarasii de joaca in cel de‑al treilea stadiu al copilariei  PARTEA A TREIA:  Copiii in lumea larga  8. Copiii la munca  9. Sa investim in viitor: sanatate si educatie  Concluzii Bibliografie selectiva Note Multumiri  ... lumea medievala nu cunostea copilaria. Ceea ce lipsea era orice sentiment de l’enfance, orice „constiinta fata de natura particulara a copilariei, acea natura particulara ce-l distinge pe copil de adult, chiar si de adultul adolescent". In momentul in care copiii puteau supravietui fara grija si atentia mamelor sau doicilor, undeva intre varsta de cinci si sapte ani, ei erau azvarliti in „marea comunitate a oamenilor" - Colin Heywood Ca sa incepem cu inceputul: erau oare copiii doriti? Raspunsul din partea istoricilor este acela ca cuplurile casatorite isi doreau in general copii, dar nu prea multi. Existau tot felul de avertismente pentru viitorii parinti, ce profeteau ce‑i asteapta. Poetul din secolul al paisprezecelea Eustache Deschamps scria cu aplomb: „Fericit este acela ce nu are copii, caci pruncii nu inseamna decat plansete si duhoare, neaducand decat griji si necazuri" - Colin Heywood Traducere de Ruxandra Visan Format: 130 x 200 mm, paperback cu clape