O sama de cuvinte

«Stefan-voda cel Bun, cand s-au batut cu Hroit ungurul, precum dzicu unii la Casen, iar letopisatul scrie ca s-au batut la Scheie pe Siretiu, au fost cadzut calul cu Stefan-voda in razboiu. Iara un Purice aprodul i-au dat calul lui. Si nu pute in graba incaleca Stefan-voda, fiind om micu. Si au dzis Purice aprodul: „Doamne, eu ma voi face o movilita, si vino de te sui pe mine si incaleca”. Si s-au suit pe dansul Stefan-voda si au incalecat pre cal. Si atunce au dzis Stefan-voda: „Sarace Purece, de-oi scapa eu si tu, atunce ti-i schimba numeli din Purice Movila”. Si au dat Dumnedzeu si au scapat amandoi. Si l-au si facut boier, armas mare, pre Purice. Si dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movilestilor, de au agiunsu de au fost si domni dintru acel neam. Dar si aprodzii atunce nu era din oameni prosti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boieri. Si portul lor, era imbracati cu sarvanele, cu cabanite. Ase trebuie si acum sa sa afle slugi, sa slujeasca stapanului, si stapanul sa miluiasca pre sluga ase.»