Opere II

”Niciodata nu m-a marcat atat de mult absurdul din piesele unor Ionesco, Beckett, Durrenmatt sau Pinter, cum m-a marcat incarcatura de absurditate din piesele Dv., unde cautarea absurda a fericiii pune in lumina esenta insasi a fiintei umane.” (Matei Visniesc – Scrisoare catre Cehov)”…Eroii cei mai nobili ai lui Cehov se dovedesc a fi, de fapt, niste trisor, care, din frica de viata si de viitorul imediat, se refugiaza intr-o reverie despre viitorul indepartat „de peste doua, trei sau o mie de ani“ al umanitatii.” (Ion Vartic)