Parintii duhovnici si copiii

„Intelepciunea reala si adevarata instruire nu sunt altceva decat respectul fata de Dumnezeu. Sa nu creada insa cineva ca legiferez sa ramana copiii neinstruiti, dar, daca ne asigura cineva cele necesare, as vrea sa devina posibil si aceasta pe deasupra. Deoarece, asa cum este fara minte si de ras sa alerge cineva la varuitori si nu la zidari atunci cand se cutremura casa si e-n pericol sa cada, tot asa este fara rost mustrarea atunci cand il impiedicam pe cel ce vrea sa varuiasca peretii rezistenti si stabili.” „Copiii sunt marele nostru depozit bancar ca si parinti. Sa avem grija deci de ei si sa facem totul ca nu cumva cel viclean sa ne rapeasca pe noi insine. Acum insa noi facem totul invers. Pentru ca sa fie bun campul, facem totul si purtam de grija ca sa-l predam unui om de incredere: cautam un om sa mane catarii si un carutas, apoi un contabil priceput. Dar pentru ceea ce este mai de pret decat toate, adica sa cautam pe cineva care ar putea sa se ocupe de instruirea fiului nostru, nu ne ingrijim deloc. Chiar daca terenul este de mai de pret decat alte lucruri, toate celelalte se vor realiza daca mai intai se va purta grija de educatia tanarului. Pentru pamanturile copiilor ne ingrijim, insa pentru acesta deloc. Vezi nerozia? Exerseaza sufletul copilului, si celelalte vor urma; cand sufletul copilului nu este virtuos, la nimic nu-i foloseste sa aiba pamanturi, in schimb, cand acesta este antrenat, atunci nu exista nici o paguba de saracie.” Sfantul Ioan Gura de Aur