Si dulce, si amar

Uneori, lucrurile pe care le iubești cel mai mult sunt chiar cele care te pot distruge. Charlie are 23 de ani, este singură și de curând angajată la o editură importantă din Londra. Richard Aveling are 56 de ani, este căsătorit și cel mai prestigios autor din portofoliul editurii. Charlie îl idolatrizează de multă vreme pe fermecătorul și ilustrul scriitor, dar, pe măsură ce se angajează într-o aventură ilicită și acaparatoare, este nevoită să ascundă relația de toți cei la care ține. Curând, nu-și mai poate imagina viața fără Richard și înțelege prea târziu că pierderea lui le-ar sfărâma nu doar relația, ci și pe ea însăși. Tandră și emoționantă, Și dulce, și amar este o explorare intimă a puterii, a vulnerabilității, a ceea ce înseamnă să iubești o altă persoană și să te iubești pe tine însuți. Minunat scrisă, cu compasiune, speranță și emoție. Un debut cu adevărat impresionant. - Chris Whitaker Dinamica puterii dintre artist și consumatorul de artă se estompează în această poveste tulburătoare despre o tânără care își întâlnește idolul - un autor mult mai în vârstă. Limitele consimțământului, ale controlului și chiar ale realității se schimbă. La fel ca personajul nostru principal, știm că acest lucru nu se poate termina bine, dar nici nu ne putem îndepărta de implozia iminentă. - Jodi Picoult Și dulce, și amar este un roman de debut discret, dar devastator despre dorință, durere și dezechilibrul puterilor. - Bustle Traducere din limba engleză de Cristina Jinga. Fragment din cartea „Și dulce, și amar” de Hattie Williams: „Era și un pick-up lângă fereastră și teancuri de discuri. Am văzut câteva pe care le-am recunoscut, discuri pe care tata le avea pe CD Beatles, chestii de genul ăsta. - Leonard Cohen, am șoptit, ridicând unul de lângă pick-up. Albumul se numea Songs of Love and Hate, iar pe lista pieselor era „Famous Blue Raincoat”. Acum știam. Asta chiar era, cu adevărat, ceva. De-a lungul peretelui din față, erau trei bovindouri uriașe. Acum era întuneric afară. Richard a deschis o fereastră, a scos o țigară dintr-un pachet de pe masă și mi-a oferit și mie una. Mi-a plăcut asta - un pachet de țigări în fiecare cameră. Eu căram după mine un pachet de țigări și câte o săptămână, curățându-l de firimiturile lipicioase în zilele dinaintea salariului. Am gustat din bere, apoi am luat o înghițitură zdravănă și mi-am fumat țigara. Din bucătărie se auzea Radio 4. - Elaine stă cu tine aici? am întrebat, strivind capătul aprins al țigării în scrumieră. El a zâmbit. - Nu. E în Franța. Avem o casă acolo. Urăște iarna în Anglia, așa că stă acolo în cea mai mare parte a timpului. În casa noastră din Yorkshire e foarte frig. Nu-i pentru cei slabi de inimă iarna în Peaks. Mie-mi place. Ea vrea pun încălzire centrală în toată casa, dar eu nu vreau. Avem sobe și șeminee. - Sună minunat, am spus, sperând că n-o ia ca pe o autoinvitație. - Este. Complet diferită de locuința asta. Elaine a moştenit apartamentul de-aici de la o mătușă, acum vreo treizeci de ani. Nici nu vreau să mă gândesc cât valorează. Este un lux obscen să ai o locuință ca asta, dar, cum n-am cumpărat-o noi, nu pare așa o nesimțire. Încă una? A făcut semn spre berea goală. - Sau altceva? Am și vin.”