Unde mergem, tati?

in romanul premiat cu Femina 2008, Unde mergem, tati?, autorul scrie despre propriii sai copii handicapati. si o face fara patos, straduindu-se sa ia distanta fata de drama prin care trece, cu un umor care i-a permis, fara indoiala, sa supravietuiasca.

„Refuz ideea disperata ca trecerea lui Mathieu si a lui Thomas prin aceasta lume nu a avut in cele din urma niciun rost. Niciun rost in afara de a-l impovara pe tatal lor si de a-i servi drept subiect pentru o carte, oricat de excelenta ar fi ea.“

Jean-Louis Fournier

„Recent, am trait o mare emotie. Mathieu era adancit in lectura unei carti. M-am apropiat cu totul si cu totul emotionat. tinea cartea invers.“

Jean-Louis Fournier, Unde mergem, tati?