Duminica

O poveste despre copii si bunici, despre tinerete si batranete si despre cum trecerea uneori nemiloasa a timpului peste cei dragi nu ne poate impiedica sa-i iubim.E o duminica insorita. Clementine o petrece la Bunica, alaturi de parintii sai. Insa fetita se cam plictiseste. Cat poti sa-i asculti pe Mama si Tata povestind aceleasi intamplari din vacanta? Nici Bunica nu pare prea atenta, e cu gandurile in alta parte si mai are si tot felul de frunze si crengute agatate de haine si prin par. Pe unde-o fi umblat? Prin gradina? Clementine porneste in explorare si descopera o poarta catre o lume extraordinara. De acum, va impartasi cu Bunica aceasta minunata descoperire.E imposibil sa nu fii cucerit de fantezia neingradita a povestii, asa cum numai copilaria poate fi: Clementine si baietelul din carte zboara in inaltul cerului purtati de aripi facute din crengi, inoata intr-un lac care devine un ocean cu pesti si balene, strabat un crang care se transforma intr-o jungla cu tigri si pasari colorate. Si nu poti sa nu zambesti cand vezi in casa unei bunici-vulpe fotografii duioase cu nepoti sau poze din tinerete, de la nunta. Dar si un tablou cu un iepure (frumos sau delicios?…) — care o fi povestea lui? „Duminica“ este si o poveste despre copilarie si puterea imaginatiei. Oare Clementine, fetita-vulpe, e cea care isi imagineaza o lume neobisnuita, cea a oamenilor, sau baietelul care se joaca in gradina e cel care isi inchipuie un taram fantastic in care vulpile se poarta ca noi, au haine, case si merg cu masina in vizita? Nu stim.E vorba si despre parinti in aceasta carte al carei realism psihologic e unul dintre merite. Cei ai lui Clementine par cicalitori si enervanti. Dar chiar asa o fi? Poate le e greu. Ei stiu ca Bunica are unele probleme, ca batranetea vine la pachet cu lucruri carora uneori e dificil sa le faci fata. Insa nu cumva sunt inca prea tineri pentru a sti cum sa reactioneze si sa explice copilului lor ce se intampla? Nimeni nu le stie pe toate. O poveste despre batranete de citit impreuna cu Clementine le-ar prinde si lor bine.Fleur Oury este o tanara autoare din Marsilia, Franta. Foarte atenta la detalii, cu umor si o fina intuitie a psihologiei personajelor, a devenit cunoscuta datorita cartilor sale de povesti pentru copii despre viata lor de zi cu zi. Tehnica pe care o foloseste este cea a creioanelor colorate. Tabloul cu iepurele din „Duminica“ este o aluzie amuzanta la o bine-cunoscuta pictura de Albrecht Durer (Der Feldhase, 1502, in prezent la muzeul Albertina, Viena).